Avancronica de concerte


Joi, 22 iunie 2017, Ora 18:30 Sala Filarmonicii

IUBIREA DE PESTE MOARTE

C.W. GLUCK: ORFEU și EURIDICE (fragmente)

Dirijor: ȘTEFAN NOVAK

  Orfeu : CEZARA TEODORA DIȚĂ

Euridice: ADRIANA ȚIDOR

Amor: ANA POPA

 

Regie artistică / Rendező: JOSEFINA TEODORA PISCULIDIS

Prof. coordonator / Vezetőtanár: INA HUDEA

 

Program:

Christoph Willibald Gluck: Orfeu și Euridice
(1714-1787)                

Gluck unul din cei mai remarcabili compozitori de operă al timpului său s-a născut în Bavaria, ca fiu al unui pădurar, care ar fi vrut ca el să-i urmeze meseria.
N-a fost să fie așa, Gluck a părăsit casa părinteasca la vârsta de 14 ani, plecând la Praga unde a petrecut câțiva ani câștigându-și existența ca și acompaniator și cântăreț bisericesc. Într-un final, câțiva cunoscuți, oameni de omenie, au pus mână de la mână și au strâns o sumă de bani pentru ca tânărul Gluck să poată să învețe la Viena și  în Italia. Între anii 1745 și 1760 îl găsim cutreierând Europa, având marea șansa ca la Londra să facă cunoștință cu Händel.
Pe parcursul a 15 ani a compus multe opere, toate în binecunoscutul stil italian .
Deși german de origine, Gluck și-a scris operele mai mult în limba italiană sau franceză. Cea mai mare realizare a sa a fost reforma operei, prin care el a înțeles o simplificare a acțiunii, muzica ce servește atmosfera și descrierea personajelor și nu exploatează în primul rând tehnica vocală a cântăreților. În 1762 Gluck  compune opera „Orfeu și Euridice” care are la bază tragedia greacă cu același nume. Muzica care curge în valuri, poartă ascultătorul de la furtuna  dezlănțuirii  „Furiilor” până la dansul fericit al sufletelor eliberate.
Succesul acestei opere datorează și recunoașterea unanimă a talentului deosebit al compozitorului. Opera „Orfeu și Euridice” are trei acte, libretul a fost scris de Ranieri De`Calzabigi și a avut premiera la Viena în anul 1762 ( 5 octombrie) la Burgtheater.
Subiectul operei: Soția lui Orfeu, Euridice, moare de tânără. Orfeu o jelește nemângâiat. Apare zeul Amor, și îi  spune lui Orfeu că poate să-și recapete iubita soție dacă are curajul să coboare în Infern, dar cu condiția ca atunci când o întâlnește să nu se uite cu nici un chip la ea până când nu ajung înapoi la lumina zilei. Orfeu acceptă această încercare. La poarta Infernului, „Furiile” încearcă să-l oprească din drum, să-l ademenească, dar el reușește să le domolească cântându-le la lăută minunate melodii. Nu după mult timp ajunge în preajma „sufletelor fericite” unde o întâlnește și pe soția sa Euridice. Bucuros de această întâlnire Orfeu o  ia de mână, dar nu îndrăznește să se uite la chipul ei, și pornesc amândoi înapoi spre lumină și spre viață. Euridice nu înțelege straniul comportament al soțului ei și-l bănuiește de faptul că nu o mai iubește. Bineînțeles Orfeu nu suportă gândul acestei nedreptăți și ca dovadă al nestinsei sale iubiri își privește în față soția. În acea clipă Euridice este aruncată înapoi în Infern. Orfeu dându-și seama de gestul său necugetat încearcă să se sinucidă, dar zeul Amor își face din nou apariția și îi aduce la cunoștință că marele Zeus fiind mișcat de iubirea lor a hotărât să-i redea din nou viața lui Euridice și le dă voie să-și continue împreună viață pe pământ. Primul rol al lui Orfeu a fost interpretat de cântărețul castrat Gaetano Guadagni. În secolele XIX-XX obiceiul a fost ca rolul lui Orfeu să fie interpretat de o femeie altistă, sau mezzosoprană.