Clădirea care adăposteşte sala Filarmonicii este o aripă a Hotelului Dacia, şi a fost construită în 1902, în stilul secession. Construcţia este realizată pe zidărie portantă şi planşe din arce de cărămidă pe traverse metalice. Holul are coloane şi două scări care duc la mezanin. Sala de concerte este flancată de colonade. Cupola este bogat ornată şi pictată în elemente de mozaic floral.
Capacitatea sălii este de 400 locuri şi are o acustica excelentă, care o situează între primele cinci săli de concerte din ţară.
În 1947 în Satu Mare s-a reorganizat ,,Societatea filarmonică” iar din 1949 aceasta a devenit ,,Orchestra simfonică de stat Satu Mare”.
Prima stagiune a început, neoficial, pe 12 septembrie 1949, iar oficial pe 25 februarie 1950. S-a întâmplat așa pentru că mult așteptatul decret de înființare (pentru care un grup de inimoși membri ai orchestrei, în frunte cu directorul ei de mai târziu, Coloman Sugar, a stat zile în șir pe la ușile ministerului de resort) a sosit abia în decembrie 1949.
Instituționalizarea mult dorită s-a produs sub numele de Orchestra Simfonică de Stat ”Glinka”, nume abandonat cu trecerea anilor.
Din anul 1992 instituția a adoptat numele emblematic ”Dinu Lipatti”, ceea ce a favorizat impunerea ei în conștiința publică din țară și din străinătate.
Imaginea mai recentă a Filarmonicii „Dinu Lipatti” o cunoaștem începând din 1970 când, alăturată altor instituții muzicale similare ale țării, Filarmonica din Satu Mare a devenit realizatoare de evenimente concertante, simfonice, vocal-simfonice și discografice, preluate de radiodifuziune și televiziune.
Filarmonica sătmăreană are câteva manifestări proprii care i-au adus popularitate şi prezenţe concertistice deosebite printre care cel mai important: Festivalul Internațional Zilele Muzicale Sătmărene.
Managerul filarmonicii este Kovács Emőke.
